Am vrut demult să scriu aceste rânduri,
Pictate de lacrimă, suspin sau zâmbet,
Am vrut să fac din ele un buchet de viaţă,
Să ma descopăr peste an în ele,
Aceeaşi fiinţă sau poate uitată.
Am vrut ca literele ce par a fi albastre
Sa picure pe foaia albă
Să mi umple viaţa şi sa mi-o renască
Să-mi vad prin semne tinereţea
Ce pare a fi firească.
Am vrut să-mi văd eul prin oglindă,
Prin oglinda foii de caiet,
Să caut ce era ascuns în mine,
Să dăruiesc şi să primesc speranţă,
Speranţa fericirii în ISUS.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu